Singuratatea te loveste cateodata unde te doare mai tare. Chiar daca te poti preface ca esti ok... nu inseamna ca esti impacat. Ajungi sa crezi ca e o povara sa te gandesti ca daca esti singur esti neaparat fericit,pentru ca simti in adancul tau ca lipseste ceva. Soarele straluceste si ai un zambet urias pe fata,dar in secunda urmatoare pot sa apara nori si totul se prabuseste in jurul tau. In acel moment nu te mai simti cu nimic special si realizezi ca fara zgomotul de fundal totul e scufundat in liniste. Si tu nu poti umple singur linistea. Realizezi ca desi strada e aglomerata, esti singur...asteptand ceva...pe cineva. Dar apare un instinct de supravietuire si te gandesti ca totul e inchipuire si ca nu o sa disperi din cauza asta.Nu realizezi e ca singuratatea e o nebunie calma...
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
0 comentarii:
Trimiteți un comentariu